Vocabularul limbii române şi Derivarea

       Vocabularul limbii române (lexicul) este format din totalitatea cuvintelor care există sau au existat cândva în limbă.Aflat mereu în transformare,vocabularul se îmbogaţeşte cu noi cuvinte(neologisme),în vreme ce altele dispar(numite arhaisme) sau îşi schimbă sensul.
Exemplu: Mă pasionează jocurile pe computer.(cuvânt nou,neologism)
               Împăratul i-a trimis carte fratelui său.(cuvânt cu sens actual schimbat).
               Spahii l-au ajutat în luptă.(cuvânt vechi,arhaism).

        Cuvântul este unitatea de bază a unei limbi.Forma corectă şi actuală a cuvintelor se poate identifica consultând un dicţionar.În dicţionar cuvintele apar în ordine alfabetică,iar dacă primele litere sunt identice ,se face după următoarea literă diferită.Orice cuvânt are un conţinut şi o formă.Conţinutul se referă la sensul sau înţelesul cuvintelor, iar forma se referă la sunetele redate în scris.Unele cuvinte pot avea aceiaşi formă dar înţeles diferit.

De-a lungul istoriei sale,limba română s-a îmbogăţit permanent cu noi cuvinte a căror necesitate a fost impusă de evoluţia lumii şi a omului.În limba română avem diferite MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI,despre care vom vorbi în această săptămână.

Aplicaţii: 
1. Scrie câte două cuvinte cu acelaşi înteles şi formă diferită şi două cuvinte cu aceiaşi formă dar înţeles diferit.
2.  Caută în dicţionarul de arhaisme cinci arhaisme şi contruieşte enunţuri cu acestea .

MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI:

1. DERIVAREA: este prodeceul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor. Cuvintele formate prin acest procedeu se numesc cuvinte derivate.
        Sufixele sunt sunete sau grupuri de sunete care se pot adăuga la sfărşitul unei rădăcini pentru a forma un cuvânt nou. Acestea pot fi diminutivale(când cuvântul format arată un obiect mai mic decât cel iniţial) sau augumentative(când forma finală a cuvântului indică un obiect mai mare decât cel iniţial.)
       Prefixele sunt sunete sau grupuri de sunete care se pot adăuga la începutul unui cuvânt pentru a forma un cuvânt nou.
       Cuvântul de bază este cuvântul de la care se pleacă în formarea altui cuvânt prin adăugarea sufixului sau al prefixului.
      Rădăcina este alcătuită din sunete comune cuvântului de bază şi tuturor cuvintelor obţinute. Uneori cuvintele de bază coincid cu rădăcinile,alteori nu.

Exemple: bătrân -> bătrân + eţe = bătrâneţe unde cuvântul de bază e bătrân ,rădăcina coincide cu acest cuvânt de bază,fiind tot bătrân ,iar sufixul este eţe.
                floare-> flor + ar = florar,unde cuvântul de bază e floare,rădăcina e flor şi sufixul este ar.

Prin acest procedeu putem forma familia lexicală a unui cuvânt.
Exemplu: bătrân, bătrânel,bătrânicios,îmbâtrânit etc.

Aplicaţii:
 1.Formează cuvinte noi de la următoarele cuvinte: copil, floare,prieten,cal şi precizează felul sufixelor adăugate.
2. Formează familia lexicală a cuvântului pisică.