Telegrama.Cartea poştală.Scrisoarea.Invitaţia

Telegrama: este un text foarte scurt prin care se comunică ştiri urgente sau felicitări cu ajutorul mijloacelor tehnice care asigură o transmitere rapidă, la oficiul poştal, completată pe un formular special sau dictată la telefon printr-un serviciu special.

 Elementele componente:

- adresa destinatarului scrisă în dreapta, sus;

- textul telegramei -  alcătuit din cât mai puţine cuvinte şi din această cauză sunt eliminate, uneori, cuvintele de legătură şi predicatul; este foarte scurt, concis, clar, scris în stilul telegrafic;

- semnătura : doar numele mic pentru apropiaţi şi  numele întreg pentru superiori;

- adresa expeditorului.   

 

Cartea poştală: text scurt prin care se   transmit informaţii importante fără a avea un caracter strict personal şi fără a fi foarte urgente.

Elementele componente:

- data şi localitatea separate prin virgulă, sus;

- formula de adresare scrisă central, cu majuscule şi după ea se pune virgulă: Stimate domnule profesor, Stimată doamnă  dirigintă,Drag coleg,/Dragă colegă,

Scump prieten, Dragă Marius,

- textul – alcătuit din câteva enunţuri scurte şi clare;

- formula de încheiere: Cu respect,/ Cu stimă,

                      Cu drag, / Nerăbdător să te văd,

- semnătura scrisă sub formula de încheiere, puţin mai spre dreapta.

Scrisoarea – un mod de comunicare in scris , intre expeditor (cel care scrie) si destinatar (cel caruia i se adresează).

Structura: - data şi locul expedierii(în dreapta sus),

               - formula de adresare (exprimă atitudinea faţă de destinatar,este aşezat central pe primul rând)

                - formula de încheiere (Exprimă sentimentele expeditorului)

                - semnatura expeditorului.

Scrisorile pot fi: familiale, de felicitare, de afaceri, reflexive, oficiale.Ea se trimite prin poştă.într-un plic pe care vomlipi un timbru poştal.

Invitatia – bilet sau scrisoare scurta prin care cineva este rugat să participe la o solemnitate, la o manifestare sau să se prezinte la sediul unei autorităţi.

 Conţine cuvântul cheie ,,a invita''.

 

      Corespondenţa se poate realiza, în afara mijloacelor tradiţionale, şi prin mijloace moderne (sms, e-mail etc.) 

test de verificare unitatea 1!

Atenție! În această săptămână,joi sau vineri veți fi testați pentru a verifica ce cunoștințe ați acumulat pe parcursul explorării unității 1. Așadar, vă recomand să recapitulați lecțiile acestui capitol!

Familia lexicală.Câmpul lexical

         Familia lexicală

 Să ne reamintim! Derivarea este procesul prin care se formează cuvinte noi de la un cuvânt de bază prin adăugare de sufixe sau prefixe.  

              Gruparea mai multor cuvinte derivate de la un cuvânt de bază formează o familie lexicală.Cuvintele din familia lexicală sunt înrudite ca sens.

      

Câmpul lexical

         Câmpul lexical cuprinde atât familia lexiicală(cuvinte înrudite ca sens ,formate de la un cuvânt de bază) cât şi cuvinte care aparţin aceluiaşi domeniu.

Exemplu: Cuvântul familie va fi cuvântul de bază pentru câmpul lexical format din : familiuţă,familioaie, mătuşă,bunic,nepot,frate,soră,părinte,mamă etc.

Sarcină de lucru: Găseşte cinci cuvinte din câmpul lexical al animalelor domestice şi cinci cuvinte al câmpului lexical al animalelor sălbatice.

Atenţie! Deoarece cred că este o lecţie relativ uşoară,propun ca la sfârşitul orei să facem o nouă activitate .Pentru aceasta trebuie să fiţi cuminţi şi să ascultăm cu atenţie informaţiile noi pentru a ne rămâne timp de joacă. Totul depinde de voi!

  

Lecţie suplimentară

Pentru că e vremea atât de tristă şi urâtă afară, m-am gândit să vă recomand o poezie pe care să o citiţi atunci când vă plictisiţi în casă. Această poezie îmi este dragă şi am dorit să o ,,împart'' cu voi:

---

Emoţie de toamnă
             Nichita Stănescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.


Mai jos aveţi melodia făcută pe aceste versuri şi interpretată de Nicu Alifantis.Audiţie plăcută!

Omonime.Paronime

 OMONIMELE
În limba română există cuvinte ce au formă identică şi sensuri diferite.Aceste cuvinte poartă denumirea de OMONIME şi uneori pot creea confuzii în mintea unor vorbitori care nu au vocabularul foarte bine dezvoltat.De obicei,sensul acestor cuvinte îl aflăm din context.Omonimele pot fi părţi de vorbire identice sau diferite.
Exemplu: Am văzut un liliac în peşteră.(animal asemănător unui şoarece cu aripi- substantiv)
               Mama a cules un buchet de liliac .(floare- substantiv ).
          
               Am văzut un câine mare.( înalt- adjectiv)
               Azi am fost la mare.( apă aflată pe marginea unei plaje - substantiv).

Omonimele sunt OMOFONE ŞI OMOGRAFE.
1.Omofonele sunt cuvintele care se pronunţă la fel ,dar se scriu diferit.
                    Exemplu: Ne-a spus Ionuţ să venim la şcoală.
                                  Am învâţat că ,,nea'' înseamnă zăpadă.

2.Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel dar se pronunţă diferit( Au accentul pe silabe diferite).
                    Exemplu: Am făcut cinci copii xerox.
                                   În clasă erau prezenţi doar cinci copii.




PARONIMELE
PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur  sunet) şi cu sensuri diferite.
  Exemplu: Pronumele este o parte de vorbire.                   Fiecare om are un nume şi  un prenume.  
  Atenţie!
  * Criteriul după  care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică este cel al  atracţiei (confuzie paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual în locul  celui mai puţin cunoscut, evidenţiindu-şi în felul acesta gradul de incultură.
 Exemplu: conflicte familiare în loc de conflicte familiale
(familiar = intim, apropiat; familial = legat de familie)
 localitatea    originală   în   loc   de   localitatea originară                             
(original = deosebit, aparte; originar —  de origine)

Sinonime.Antonime

Să ne reamintim! Cuvântul este elementul de bază al vocabularului.Acesta are două părţi: formă( vizuală reprezentată prin litere în sciere şi auditivă reprezentată de sunete în vorbire.) şi Sens( semnificaţie,înţeles).           
       Pentru a evita repetarea unor cuvinte şi formarea unui discurs monoton,în limba română ne putem folosi de sinonime şi antonime.

        Exemplu:  
        1.Danei i-a fost frică de  căine.În timp,după mai multe zile,ea şi-a depăşit teama şi a intrat ăn curte .


       În exemplul 1. observăm că cele două cuvinte subliniate ,,frică'' şi ,,teamă'' au o formă diferită ,dar sens asemănător.Cuvintele cu sens identic sau asemănător şi formă diferită se numesc SINONIME.
Relaţia de sinonimie se stabileşte numai între două sau mai multe cuvinte care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire( substantiv-sustantiv, verb-verb,adjectiv-adjectiv etc).Avem şi cazuri în care relaţia se stabileşte între un cuvânt şi o expresie ,sau între două expresii: a-şi da duhul- a trece în nefiinţă,a muri.
Mai multe cuvinte sinonime formează o serie sinonimică.

         ! Scriitorii apelează la sinonime nu numai pentru a evita repetiţiile dar şi pentru a surprinde cele mai fine nuanţe ale limbii într-un context expresiv. 

 
        2.Ionuţ este un copil cuminte dar Vasile nu este un copil cuminte. va deveni Ionuţ este un copil cuminte dar Vasile este un copil obraznic. 

       
   În exemplul 2. observăm că cele două cuvinte subliniate,,cuminte'' şi ,,obraznic'' au sensuri opuse şi formă diferită.Cuvintele cu formă diferită şi cu sens opus se numesc ANTONIME.
Ca şi în cazul sinonimelor,seria de antonime trebuie să fie compusă din cuvinte care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire. Spre deosebire de sinonime,antonimele se pot forma prin adăugare de prefixe: fericire-nefericire.


Pentru a sesiza cât de important este să învâţăm constant,chiar şi lecţiile aparent banale,mai jos v-am ataşat un filmuleţ amuzant despre sinonime.Vizionare plăcută!

Fişă suplimentară: Să vorbim corect!

Mâine veţi primi această fişă alături de o fişă cu noţiuni elementare de fonetică.Vă rog să le ataşaţi în dosarul vostru cu fişe.Acest dosar va fi evaluat la sfârşitul anului,după cum v-am anunţat încă din prima oră.De asemenea,aceste fişe sunt importante la recapitulare! La sfârşitul acestui capitol vom avea un test de verificare care va include tot ce am discutat şi implicit ,noţiuni care se găsesc în fişele pe care le primiţi la oră.Aveţi grijă de ele şi consultaţi-le cu atenţie!

MIJLOACE DE ÎMBOGÂŢIRE A VOCABULARULUI: Schimbarea valorii gramaticale

          Schimbarea valorii gramaticale numită şi conversiunea este procedeul de îmbogăţire a vocabularului prin trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire la o altă parte de vorbire.

1. Putem obţine substantive din:
a) adverb: Nu da binelui cu piciorul.
b)adjectiv: E sătul de dulce,mai vrea şi amar. sau Frumoasa nu a venit acasă.
c)participiu: Stă la masă cu nepoftiţii.
d) intejecţie: Fuge de aoleo şi dă peste aoleoleo.
e)pronume: Eul liric ne vorbeşte despre iubire.
f) numeral: Unde s-a dus mia,se duce şi suta.
g)verb: Este de pe vremea lui Caută.

Substantivele care denumesc părţile zilei,zilele săptămânii,anotimpurile, devin adverbe dacă sunt articulate cu articol hotărât,sunt la singular,nu au determinanţi şi au sens repetitiv.

2.putem obţine adjective din:
a) substantiv: Zoe, fii bărbată!
b)participiu: Lucrul dăruit nu se cere înapoi.
c)adverb: La aşa cap,aşa căciulă.

3.adverbele se pot forma din:
a) substantiv: Vara-ntins la umbră doarme iar iarna moare de foame.
b) adjectiv: La cel sărac şi câinii parcă bat mai tare.
c) pronume: Trece ce trece şi apoi nu se mai opreşte.
d)participiu: Soldatul călca apăsat.
e)numeral: Prostul întâi vorbeşte şi apoi gândeşte.

Aplicaţie: Scrie două enunţuri pentru fiecare cuvânt în care să obţii două valori diferite ale aceluiaşi cuvânt: toamnă,bine,galben.

Mijloace de îmbogăţire a vocabularului: Compunerea

Compunerea este un mijloac de îmbogăţire a vocabularului,alături de derivare(vezi lecţia anterioară) şi de schimbarea valorii gramaticale care constă în combinarea a două sau mai multe cuvinte-bază pentru a forma un cuvânt nou cu un înţeles diferit de al celor două cuvinte componente.Ea se poate realiza prin 3 modalităţi:
          1.Alăturare cu sau fără cratimă: Cluj Napoca, Ana-Maria, Piatra Neamţ.
          2.Abreviere: abrevierea constă în scurtarea cuvintelor,transcriind doar iniţialele acestora sau doar părţi din cuvinte.Unele abrevieri se pot scrie cu punct între cuvintele prescurtate: C.F.R. sau fără CFR ,ambele variante fiind corecte.Există şi cazuri în care scrierea cu puncte între prescurtări nu este acceptată: ASIROM.
Cuvintele compuse prin abreviere pot da naştere unor cuvinte derivate de tipul ceferist şi îşi pot schimba forma în funcţie de caz şi număr(ceferişti, ceferiştilor etc.).
         3.Contopirea(sudarea):! ATENŢIE! În gramatica modernă, termenul de contopire a fost înlocuit de termenul de SUBORDONARE! În cazul cuvintelor compuse prin subordonare unul din termeni îl determină pe altul,fapt pus la încercare prin întrebări de genul: a cui? sau ce? . Exemplu: Gura-leului (a cui gură). sau zgârie-brânză (ce zgârie?), Calea Victoriei( a cui cale?)

PRIN PROCEDEUL COMPUNERII SE FORMEAZĂ :
a) substantive:  floarea-soarelui,gura-leului
b)verbe: a binevoi
c)adjective: verde-albăstrui
d)pronume: fiecare
e) numerale: treisprezece
f) adverbe: după-masă
g) prepoziţii: de la ,de pe .
h)conjuncţii: ca să
i) interjecţii: tic-tac

Aplicaţii: 
1.Grupează următoarele cuvinte compuse în funcţie de valoarea lor morfologică: a se autoacuza,a binevoi,altceva,altfel,al unsprezecelea,bun-simţ,făt-frumos,fiecare,Gara de Nord,roşu-deschis,tura-vura.
2.Precizează sensul următoarelor abrevieri:
pp.,pag. .........................
str. ...............
h. .............
N.B.  ............
etc. .............
ONU .............
adj. .........
subst. ......................
art. ...........

Vocabularul limbii române şi Derivarea

       Vocabularul limbii române (lexicul) este format din totalitatea cuvintelor care există sau au existat cândva în limbă.Aflat mereu în transformare,vocabularul se îmbogaţeşte cu noi cuvinte(neologisme),în vreme ce altele dispar(numite arhaisme) sau îşi schimbă sensul.
Exemplu: Mă pasionează jocurile pe computer.(cuvânt nou,neologism)
               Împăratul i-a trimis carte fratelui său.(cuvânt cu sens actual schimbat).
               Spahii l-au ajutat în luptă.(cuvânt vechi,arhaism).

        Cuvântul este unitatea de bază a unei limbi.Forma corectă şi actuală a cuvintelor se poate identifica consultând un dicţionar.În dicţionar cuvintele apar în ordine alfabetică,iar dacă primele litere sunt identice ,se face după următoarea literă diferită.Orice cuvânt are un conţinut şi o formă.Conţinutul se referă la sensul sau înţelesul cuvintelor, iar forma se referă la sunetele redate în scris.Unele cuvinte pot avea aceiaşi formă dar înţeles diferit.

De-a lungul istoriei sale,limba română s-a îmbogăţit permanent cu noi cuvinte a căror necesitate a fost impusă de evoluţia lumii şi a omului.În limba română avem diferite MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI,despre care vom vorbi în această săptămână.

Aplicaţii: 
1. Scrie câte două cuvinte cu acelaşi înteles şi formă diferită şi două cuvinte cu aceiaşi formă dar înţeles diferit.
2.  Caută în dicţionarul de arhaisme cinci arhaisme şi contruieşte enunţuri cu acestea .

MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI:

1. DERIVAREA: este prodeceul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor. Cuvintele formate prin acest procedeu se numesc cuvinte derivate.
        Sufixele sunt sunete sau grupuri de sunete care se pot adăuga la sfărşitul unei rădăcini pentru a forma un cuvânt nou. Acestea pot fi diminutivale(când cuvântul format arată un obiect mai mic decât cel iniţial) sau augumentative(când forma finală a cuvântului indică un obiect mai mare decât cel iniţial.)
       Prefixele sunt sunete sau grupuri de sunete care se pot adăuga la începutul unui cuvânt pentru a forma un cuvânt nou.
       Cuvântul de bază este cuvântul de la care se pleacă în formarea altui cuvânt prin adăugarea sufixului sau al prefixului.
      Rădăcina este alcătuită din sunete comune cuvântului de bază şi tuturor cuvintelor obţinute. Uneori cuvintele de bază coincid cu rădăcinile,alteori nu.

Exemple: bătrân -> bătrân + eţe = bătrâneţe unde cuvântul de bază e bătrân ,rădăcina coincide cu acest cuvânt de bază,fiind tot bătrân ,iar sufixul este eţe.
                floare-> flor + ar = florar,unde cuvântul de bază e floare,rădăcina e flor şi sufixul este ar.

Prin acest procedeu putem forma familia lexicală a unui cuvânt.
Exemplu: bătrân, bătrânel,bătrânicios,îmbâtrânit etc.

Aplicaţii:
 1.Formează cuvinte noi de la următoarele cuvinte: copil, floare,prieten,cal şi precizează felul sufixelor adăugate.
2. Formează familia lexicală a cuvântului pisică.