Modul conjunctiv,modul imperativ

Modul conjunctiv, timpul prezent se formează cu ajutorul conjuncţiei „să” (de aceea se cheamă conjunctiv) plus verbul de conjugat la indicativ prezent (adică are aceleaşi desinenţe ca la indicativ prezent). Excepţie face persoana a III-a (singular şi plural), la care se produc diverse schimbări fonetice.
*Verbele a fi, a scrie, a şti, a ţine, a veni, a deveni etc. se scriu la persoana a II-a singular cu doi „i”, adică: (tu) să fii, să scrii, să ştii, să ţii, să vii, să devii. (verbul „a fi” este neregulat).
La forma negativă se conjugă la fel, doar că verbul este precedat de adverbul nu: să nu fii, să nu ştii, să nu ţii, să nu vii, să nu devii, să nu scrii.
*Verbul a scrie păstrează vocala e la conjunctiv prezent, persoanele I şi a II-a plural: (noi) să scriem, (voi) să scrieţi. NU: scrim, scriţi.
*Verbul a avea, are la conjunctiv prezent, persoana a III-a singular şi plural, forma „să aibă”. NU: să aibe, să aive, să aivă.
Modul conjunctiv ,timpul perfect se formează cu ajutorul conjuncţiei să  + verbul auxiliar ,,a fi''  + verbul de conjugat( să fi citit, să fi iubit).


Modul imperativ are numai forme de persoana a II-a singular şi plural.
Este singurul mod la care există diferenţe între forma afirmativă şi forma negativă:
- formele pozitive provin de la indicativ prezent sau de la conjunctiv prezent (dar nu totdeauna de la aceeaşi persoană);
- formele negative de singular sunt identice cu forma de infinitiv prezent.
*Verbele a fi, a duce, a face, a zice au următoarele forme:
fii/ nu fi
du/ nu duce
fă/ nu face
zi/ nu zice

Modurile nepersonale.Gerunziul.- activitatea grup expert

        Pe parcursul acestei săptămâni vom studia modurile nepersonale.Ştiu că în manualul vostru apar întâi modurile personale,dar vreau să ne acomodăm întâi cu studiul verbului şi aceste moduri,mai uşurele,ne permit acest lucru.

        Modurile nepersonale sunt: infinitivul, gerunziul,participiul şi supinul.
Noi am început activitatea cu modul gerunziu pentru a-mi da seama dacă ştiţi modul intinitiv( de care aţi avut nevoie la conjugări.). Surpriza a fost mare când am observat că nu puţini dintre voi nu aţi cunoscut acest mod.Aşa că ,mierduri vom face modul Infinitiv.

        Astăzi voi relua informaţia din cadrul orei de vineri ,informaţie care nu sunt sigură că a fost înţeleasă cum trebuie din vina activităţii pe care am desfăşurat-o. Activitatea s-a numit Grup expert ,iar voi trebuia să va specializaţi pe o anumită parte a lecţiei pe care aţi primit-o în bileţel şi apoi să o comunicaţi colegilor vostri.

 Ce trebuia să reţineţi?

• Gerunziul este modul verbal în care se desfăşoară două acţiuni în acelaşi timp şi se recunoaşte uşor după terminaţiile ind sau înd.
• Are toate cele 4 conjugări,
• Are forma pozitivă şi formă negativă( care se formează cu prefixul ne- şi opţional cu mai- exemplu;necitind,nemaicitind.)
• Poate avea valoare adjectivală,când se comportă ca un adjectiv 
• Poate avea valoare substantivală când se comportă ca un substantiv
• poate primi pronume personale forme neaccentuate, prin unirea cu cratimă 
• are 7 funcţii sintactice care răspund la aceleaşi întrebări ca toate celelalte părţi de vorbire.

 Mai jos aveţi Fişele de expert:

MODUL GERUNZIU

Expert 1

DEFINIŢIA

Arată că acţiunea se desfăşoară paralel cu altele.

Toată ziua la fereastră suspinând nu spui nimica,

Ridicând a tale gene, al tău suflet se ridică…”(M.Eminescu)

 “…Văcărescu cântând dulce a iubirii primăveră,

Cantemir croind la planuri din cutite şi pahară,

Beldiman vestind in stihuri pe războiul inamic …”(M.Eminescu)

Structură

Se formează de la radical+ sufixul modal

ind           privind, scriind suind, ieşind

înd           ducând, urcând, afirmând, plecând.

Conjugarea

I                        II               III               IV

Dansând        căzând        mergând        citind  coborând

Apreciind      părând       deschizând      auzind   doborând

Expert 2                           MODUL GERUNZIU

DEFINIŢIA

Arată că acţiunea se desfăşoară paralel cu altele.

Funcţii sintactice:

-atribut verbal:

 Mă privea cu ochii strălucind de bucurie.

- atribut adjectival “Cate inime râzânde, /Dar pe câte suspinânde, /

Le lasa-ncetinel”(M.Eminescu)

- complement direct: Am auzit plângând.

- complement indirect: Ne-am saturat asteptând.

- complement circ. de timp:

 “Şi mă tem privind la tine…”(M.Eminescu)

-complement circ. de mod:

 “Apoi te uiti râzând la câte-o filâ…”(M.Eminescu)

-subiect: Se auzea sunând.

 Expert 3                    MODUL GERUNZIU

DEFINIŢIA

Arată că acţiunea se desfăşoară paralel cu altele.

Uneori gerunziul are valoare:

 -adjectivală;

”Noaptea vine-ncetişor/Cu-a ei umbre suspinânde”(M.Eminescu)

“Astfel mâna-ţi trmurândă/Bate-un cântec mort  şi viu…”(M.Eminescu)

-   substantivală:

-Murindului speranţa, turbării răzbunarea…”(M.Eminescu)

Aplicaţie:

Identifică valoarea  cuvintelor subliniate:

a)  Vântul jalnic bate-n geamuri cu o mână tremurândă.”  …”(M.Eminescu)

b) „... zace lebăda murindă...”  M.Eminescu

c) L-a pus în intrândul de la sobă.

 Expert 4             MODUL GERUNZIU

DEFINIŢIA

Arată că acţiunea se desfăşoară paralel cu altele.

Ortografie

Forme  afirmativă: citind  ducând

          

               negativă: necitind, neducând,

                                nemaicitind, nemaiducând

forme   conjuncte: ducând-o, ducându-le,   ducându-i-le

GERUNZIUL are două aspecte:

a)      Afirmativ: Citind cartea a adormit.

b)      Negativ:Necitind cartea nu a stiut răspunsul.

Aspectul negativ al verbelor la modul gerunziu se formează cu ajutorul prefixului negativ ,,ne-’’.Acest prefix poate fi urmat de adverbul mai: necitind sau nemaicitind.

  Scrieţi forma corectă a gerunziului următoarelor verbe: a fi, a şti, a copia, a scrie, a apărea. Notaţi forma  negativă a acestor verbe.

MODEL!

A  fi – fiind                        nefiind                nemaifiind

VERIFICĂ-TE!

A şti- ştiind                         neştiind                 nemaiştiind

A copia- copiind                 necopiind              nemaicopiind

A scrie- scriind                    nescriind              nemaiscriind

A apărea- apărând               neapărând             nemaiapărând

predicatul verbal exerciţii

1.Identifică predicatele verbale din textul de mai jos.

- Oaaa! Cu siguranţă că te-ai înfundat în bibliotecă şi probabil că iar o să vii cu ditamai lucrarea. Dar sper că n-ai bătut câmpii.

- Nu mai glumi! Hai să-ţi citesc măcar începutul compunerii despre nuvela românească, la care m-am gândit foarte mult.


 2. Alcătuieşte un enunţ ăn care verbul a fi să fie predicativ.

Predicatul nominal-Aplicaţii

Lecţia despre tipurile de predicate şi tipurile verbelor o vom face marţi,dar pentru ca aceste lucruri au fost studiate deja, puteţi încerca să reyolvaţi urmatoarele exerciţii:

1.  Identifică predicatul nominal din enunţul:
   
   După ani de studii, fratele meu a devenit profesor..
   
   
2. Se dă enunţul:
   
   Tata este informatician.
   
   "Este informatician" este predicat nominal, pentru că arată:
   1.   ce este subiectul
   2.   ce face subiectul
   3.   cum este subiectul
   4.   cine este subiectul 
3.  Se dă enunţul:
   
   De când n-am mai văzut-o, Maria s-a făcut mare.
   
   Predicatul nominal este:
   1.   s-a făcut mare
   2.   s-a făcut
   3.   am văzut
4. Se dă enunţul:
   
   Pentru ea pictura a rămas întotdeauna o mare pasiune.
   
   Predicatul nominal este:
   1.   a rămas întotdeauna
   2.   mare pasiune
   3.   a rămas
   4.   a rămas o pasiune
5. Se dă enunţul:
   
   Pe pământ, apa înseamnă viaţă.
   
   Predicatul nominal este:
   1.   înseamnă
   2.   apa înseamnă
   3.   înseamnă viaţă
   4.   pe pământ înseamnă
6. Se dă enunţul:
   
   Tabloul era din pânză de cea mai bună calitate.
   
   Predicatul nominal este:
   1.   era
   2.   pânză de calitate
   3.   cea mai bună calitate
   4.   era din pânză
7. Se dă enunţul:
   
   Mihaela a fost prima la concursul de pictură.
   
   Predicatul nominal este:
   a fost prima
8. Se dă enunţul:
   
   Se temea să nu iasă ultimul la concursul de literatură.
   
   Predicatul nominal este:
   1.   să nu iasă ultimul
   2.   concursul de literatură
   3.   să nu iasă
   4.   se temea
9. Se dă enunţul:
   
   Mihaela vrea să ajungă o doctoriţă renumită.
   
   Predicatul nominal este:
   1.   să ajungă o doctoriţă
   2.   să ajungă
   3.   doctoriţă renumită
   4.   vrea
10. Se dă enunţul:
    
    Dorinţa lui este de a urma un liceu.
    
    Predicatul nominal este:
    1.   a urma un liceu
    2.   este de a urma
    3.   este
    4.   dorinţa

Predicatul verbal.Predicatul nominal

verbe predicative şi verbe nepredicative

1.Verbele predicative- au inteles de sine statator si pot forma singure un predicat verbal când se află la un mod personal. Majoritatea verbelor din limba română sunt predicative.

          ●Mincinosul când spune adevărul se îmbolănveşte.

            ●Du-te unde a dus surdul roata.

Verbele predicative îşi pâstrează aceasta însuşire indiferent de modul la care se afla.

Acestea îndeplinesc funcţia de PREDICAT VERBAL.

2.Verbele nepredicative- nu au înteles de sine statator şi nu pot forma singure un predicat verbal, ci împreuna cu alte cuvinte. Sunt nepredicative verbele copulative si verbele auxiliare.

•  Verbele copulative-formeaza predicat nominal impreuna cu o alta parte de vorbire cu functie de nume predicativ.Din categoria verbelor copulative fac parte: a fi, a deveni, a iesi, a rămâne, a ajunge,a se face, a părea, a însemna, a se naşte, a se chema, a se numi.

Exemplu: E deştept foc.  ( e este verb copulativ şi deştept nume predicativ exprimat prin adjectiv).

Verbul copulativ face legatura intre numele predicative si subiect.

       Moartea lupului e sanatatea oilor.

•  Verbele auxiliare- ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse. Sunt auxiliare verbele :
  -a avea, a fi, a vrea.
  
  
   
  
  

Verbul-definiţie,moduri,conjugarea

DEFINIŢIE! Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea ,starea sau existenţa-Verbul îşi schimbă forma după mod,timp,număr şi persoană.
Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul în care vorbitorul apreciază acţiunea:

• Modul indicativ- acţiune sigură ,reală: eu am cântat,tu vei spune,el vorbeşte.
• Modul conjunctiv:-acţiune posibilă,realizabilă în viitor,ireală în trecut.Se recunoaşte după conjuncţia să care se alătură formei verbale: să fi spus, să vorbiţi ,să cânt.
• Modul condiţional optativ:acţiunea depinde de o condiţie sau exprimă o dorinţă: aş fi venit (dacă m-ar fi lăsat), aş veni(dacă voi putea).
• Modul imperativ- exprimă un îndemn,un sfat,o urare: Cântă! Spune!Vorbiţi!
• Modul infinitiv-forma verbului din dicţionar: a cânta,a face .
• Modul participiu- se află mereu lângă un obiect şi deseori devine adjectiv: cântat,ştiut etc.
• Modul gerunziu- exprimă o acţiune ce se desfăşoară paralel(în acelaşi timp) cu altă acţiune.
• Modul supin- denumeşte acţiunea în general.Se recuoaşte după prezenţa propoziţiei de,la.

ATENŢIE! Când vorbim despre verb vorbim şi despre conujugări! Nu putem vorbi despre declinare ! 
Verbul are 4 conjugări pe care le aflăm din ultima literă a verbului la infinitiv:

• conjugarea I: verbe terminate în -a : a cânta
• Conjugarea II: verbe terminate în -ea : a tăcea 
• Conjugarea III: verbele terminate în -e: a merge
• conjugarea a IV: verbe terminate în -i şi -î: a minţi,a coborî.

Rezumat contra povestire

Am avut mici conflice legate de acest subiect. Sper că în final toată lumea să fi înţeles care este diferenţa între rezumat şi povestire.Voi relua acest subiect şi voi explica încă o dată modul de alcătuire al rezumatului şi apoi al povestirii.

1.REZUMATUL- conţine doar informaţii esenţiale şi se alcătuieşte plecând de la planul simplu de idei.
Pentru a realiza reyumatul corect(oral sau scris) vei ţine seama de anumite reguli:

• renunţarea la vorbirea directă(dialog sau monolog);
• folosirea persoanei a III-a
• renunţarea la figuri de stil,expresii şi citate;
• folosirea verbelor la prezent sau perfect compus şi păstrarea aceluiaşi timp verbal pe parcursul întregii lucrări.
• renunţarea la propoziţii interogative sau exclamative;
• realizarea legăturii logice între propoziţii;
• renunţarea la repetiţii,personajul principal putând fi desemnat prin nume sau prin ,,personaj principal,protagonist,erou'';
• utilizarea unui limbaj îngrijit şi corect;
• renunţarea la arhaisme şi regionalisme.

2.POVESTIREA. conţine atât planul simplu de idei cât şi cel dezvoltat,mai exact,conţine atât informaţii esenţiale cât şi detalii.În alcătuirea lui vom respecta aceleaşi reguli ca cele din alcătuirea rezumatului.
Povestirea are o întindere mai mare decăt rezumatul.

Caracterizarea personajului

         Pentru a caracteriza un personaj trebuie să fim foarte atenţi la câteva aspecte.În primul rând vom avea grijă să identificăm tipul personajului : principal,secundar sau episodic , iar apoi felul său: negativ( personaj rău), pozitiv(personaj bun) sau neutru( care nu poate fi încadrat în pozitiv dar nici în negativ).Vom vedea că această clasificare se va extinde în fiecare an şi se vor adăuga şi alte tipuri de personaje ca: personaje adjuvante, personaje magice etc.
       După ce am stabilit poziţia eroului în text trebuie să vedem prin ce mod de caracterizare este prezentat acesta.Sunt doar două moduri de caracterizare :
  1. Caracterizarea directă realizată prin afirmaţiile naratorului,afirmaţiile altor personaje şi autocaracterizarea(afirmaţiile eroului caracterizat).
  2.Caracterizare indirectă realizată prin fapte,limbaj,comportament,mediul în care trăieşte,nume,relaţia cu celelalte personaje.

     De fiecare dată când vom afirma că un personaj este caracterizat direct sau indirect printr-un anumit mijloc,trebuie să exeplificăm ceea ce susţinem.
     Exemplu: Nică din ,,Amintiri din copilărie'' este un copil leneş ,trăsătură reieşită din caracterizarea indirectă prin faptele sale,prezentată în pasajul în care elevl nu a învăţat lecţia şi nu poate citi corect în momentul ascultării.

!!!Atenţie!!! În clasă aţi primit un model de caracterizare-compunere, în care trebuie doar să înlocuiţi numele personajelor şi tipul.Vă rog să o recitiţi şi să vă ghidaţi întotdeauna după acea fişă.

„noştri şi voştri” sau „noştrii şi voştrii”?

„noştri şi voştri” sau „noştrii şi voştrii”?

Formele corecte sunt noştri şi voştri. Cele două sunt forme de plural pentru nostru şi vostru, iar transformarea singularului în plural nu presupune niciodată mai mult de un i. I-urile suplimentare apar atunci când rădăcina cuvântului se termină în i sau prin articulare cu articol hotărât; evident, aici nu este cazul.

Exemple corecte:
- Prietenii noştri ne-au făcut o vizită.
- Părinţii voştri sunt mândri de voi!

Exemple greşite:
- Ne înţelegem foarte bine cu vecinii noştrii.
- Câinii voştrii latră prea mult!

Momentele subiectului- schiţă recapitulativă

Scriem corect cu cratimă! LECŢIE OBLIGATORIE !

Să ne reamintim: GENUL EPIC , GENUL LIRIC.

Genul epic: 

Genul epic : cuprinde operele literare în care ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere, narațiunea.

                 Orice opera epică are 3 elemente definitorii: narator, acţiune, personaje.Naratorul este cel care povesteşte (narează, relatează) întâmplările. Personajele sunt agenţi ai acţiunii, cât şi purtătoare ale mesajului autorului:

Genul liric:

 

Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric.

Se caracterizează prin :
-subiectivism;
-prezenta directă a autorului (a eului liric);
-prezenţa sentimentelor intime şi a confesiunii;
-transmit o stare emoţională şi creează o anumită atmosferă;
Un loc aparte în operele lirice îl ocupă personificările , epitetele , comparaţiile , metaforele , enumeraţiile , hiperbolele , alegoriile , interogaţiile retorice , aliteraţiile , asonanţele care ajută la conturarea unor imagini auditive , vizuale integrate perfect atmosferei lirice .

Amintiri din copilările de Ion Creangă (concepte cheie )

Acţiunea 

           Este conceptul pe care se bazează operele epice)povestire,roman,schiţă etc.) şi dramatice(teatrul).
           Este alcătuită dintr-o succesiune de momente în care se desfăşoară întâmplări,fapte,evenimente Aceste momente presupun o înlănţuire logică a întâmplărilor şi pot fi mai importante (caz în care vorbim despre idei principale) sau mai puţin însemnate(caz în care vorbim de idei secundare).
           Amploarea acţiunii este criteriul de bază al împărţirii genului epic în specii ( roman, nuvelă, schiţă, povestire etc. )
           Acţiunea poate fi : 1.simplă sau complicată
                                       2. redusă sau amplă
                                       3. liniară(se povesteşte o singură întâmplare) sau paralelă( se povestesc mai multe întâmplări în acelaşi timp).
           Momentele acţiunii( structura subiectului):  
1.expoziţia (situaţia iniţială): Este o punere în tema asupra locului,timpului,motivelor , prezentarea personajelor.
2. conflictul (intriga-motivul pentru care se modifică situaţia iniţială) : Este baza subiectului operei,conţine motivele pentru care se generează anumite conflicte sau stări sufleteşti.(o stare sufletească poate fi un conflict interior).
3.desfăşurarea acţiunii: Reprezintă prezentarea ,pe larg, a întâmplărilor. Poate fi organizată pe episoade,pe secvenţe sau liniar.
4. punctul culminant: Este momentul de maximă tensiune atât a acţiunii cât şi a cititorului.
5. deznodământul: Este sfârşitul evenimentelor,de regulă brusc. Apare ca o consecinţă firească a celor narate.Deznodământul poate fi: vesel,tragic,optimist,previzibil etc.
           ! ATENŢIE: Uneori momentele subiectului nu apar în ordine,alteori unele dintr ele pot lipsi.Important de reţinut este faptul că întotdeauna intriga este obligatorie , lipsa ei anulând desfăşurarea acţiunii.

Moduri de expunere prezente într-o operă literară:

             Modurile de expunere sunt: Naraţiunea,Descrierea,Dialogul,Monologul.

             Astăzi ne vom opri la modul de expunere numit ,,Naraţiune'': 

             Este un mod de expunere propriu genului epic,fiind chiar baza acestui gen.În naraţiunea accentul cade pe semnificaţia faptelor şi a comportamentelor personajelor.

!ATENŢIE: Nu trebuie să confundăm NARAŢIUNEA cu POVESTIREA. Naraţiunea este un mod de expunere iar povestirea este o specie a genului epic.

Naraţiunea poate fi :

            A 1.SUBIECTIVĂ: axată pe confesiune unde se va folosi persoana I a verbelor şi se va simţi implicarea naratorului.

                2.OBIECTIVĂ: axată pe observaţie,pe verbe la persoana a III-a şi se observă un narator detaşat,imparţial. 

          B.1.realistă: bazată pe fapte posibile,reale.

             2.fantastică: bazată pe miracolos

             3.istorică: inspirată din istorie.

             4.memorialistică: ne prezintă formarea unui personaj

            5.psihologică :analiza stprilor sufleteşti ale unui personaj.

Ritmul narării poate fi:1.lent- rezultat al unor fraze simple,ample.

                                      2. alert- rezultat al unor fraze scurte.

Autor-Narator-Personaj

Autorul:

       Autorul este persoana care creează o operă literară,artistică,ştiinţifică sau publicistică.El are o biografie care poate fi verificată iar existenţa lui nu poate fi pusă la îndoială. În literatură autorul este numit frecvent scriitor.

       Stilul autorului este supus transformărilor şi evoluţiilor în decursul carierei sale creatoare.

       Exemplu: Autorul operei ,,Amintiri din copilărie'' este Ion Creangă  (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

 Naratorul:

         Naratorul nu trebuie confundat cu autorul!Naratori suntem toţi atunci când citim cu voce tare,în cadrul unui grup, un fragment scris de autor.Naratorul poate fi omniscient şi omniprezent(cănd ştie mai mult decât personajul şi îi poate influenţa destinul),martor(când nu e prezent ca personaj dar nici nu schimbă destinele personajelor) sau protagonist(când este prezent în text ca personaj) .

        Exemplu: Naratorul operei ,,Amintiri din copilărie'' de Ion Creangă este un narator-personaj.

        Prezenţa naratorului este o trăsătură specifică genului epic.El este corespondentul eului liric din genul liric.

Personajul: 

      Personajul este eroul care îndeplineşte o acţiune într-o operă,fără trecut şi viitor şi nu se poate verifica viaţa sa printr-o bibliografie ca în cazul autorului .În opera lirică(poezie) personajul este eul liric.Prin intermediul personajelor,autorul îşi exprimă sentimentele în mod indirect.

Personajul poate fi : principal,secundar,episodic, simplu,complex, realist,pozitiv, negativ, masculin, feminin, individual, colectiv,implicat,observator,real,imaginar.

    Caracterizarea personajului: 

         A caracteriza un personaj înseamnă a exidenţia trăsăturile acestuia ( fizice sau morale),aşa cum ni se dezvăluie ele(direct sau indirect) într-o operă epică.

       Personajele sunt agenţi ai acţiunii, cât şi purtătoare ale mesajului autorului:

       Caracterizarea unor personaje se face atăt prin fapte,vorbele proprii ,vorbele altor personaje şi vorbele naratorului cât şi prin nume.

      Ce trebuie să urmărim în caracterizarea personajelor? 

1.Atitudinea faţă de viaţă,lume,familie,natură etc.

2.Condiţia personajului: socială,profesională,intelectuală.

3.Modul de viaţă,obiceiuri,ticuri.

4.Părerea celor din jur despre el.