Pentru a evita repetarea unor cuvinte şi formarea unui discurs monoton,în limba română ne putem folosi de sinonime şi antonime.
Exemplu:
1.Danei i-a fost frică de căine.În timp,după mai multe zile,ea şi-a depăşit teama şi a intrat ăn curte .
În exemplul 1. observăm că cele două cuvinte subliniate ,,frică'' şi ,,teamă'' au o formă diferită ,dar sens asemănător.Cuvintele cu sens identic sau asemănător şi formă diferită se numesc SINONIME.
Relaţia de sinonimie se stabileşte numai între două sau mai multe cuvinte care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire( substantiv-sustantiv, verb-verb,adjectiv-adjectiv etc).Avem şi cazuri în care relaţia se stabileşte între un cuvânt şi o expresie ,sau între două expresii: a-şi da duhul- a trece în nefiinţă,a muri.
Mai multe cuvinte sinonime formează o serie sinonimică.
! Scriitorii apelează la sinonime nu numai pentru a evita repetiţiile dar şi pentru a surprinde cele mai fine nuanţe ale limbii într-un context expresiv.
2.Ionuţ este un copil cuminte dar Vasile nu este un copil cuminte. va deveni Ionuţ este un copil cuminte dar Vasile este un copil obraznic.
În exemplul 2. observăm că cele două cuvinte subliniate,,cuminte'' şi ,,obraznic'' au sensuri opuse şi formă diferită.Cuvintele cu formă diferită şi cu sens opus se numesc ANTONIME.
Ca şi în cazul sinonimelor,seria de antonime trebuie să fie compusă din cuvinte care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire. Spre deosebire de sinonime,antonimele se pot forma prin adăugare de prefixe: fericire-nefericire.
Pentru a sesiza cât de important este să învâţăm constant,chiar şi lecţiile aparent banale,mai jos v-am ataşat un filmuleţ amuzant despre sinonime.Vizionare plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ce problemă ai întâmpinat la această lecție?