Accentul

CE ESTE ACCENTUL?

          Accentul reprezintă pronunţarea mai intensă sau pe un ton mai înalt al unei silabe dintr.un cuvânt.În limba română accentul nu are o poziţie fixă.El poate apărea în prima silabă: oameni,doctoriţa,veveriţă;pe ultima silabă:măsea,castan,ilegal,document; pe penultima silabă:grădină,agale,lunetă sau pe antepenultima silabă: definiţie,refacere,adăuga.
       De obicei avem o singură accentuare a cuvântului corectă,însă există cazuri în care apariţia a două forme diferit accentuate ale aceluiaşi cuvânt ne indică sensul acestuia:duduie cu accent pe primul u va fi diferit ca sens de duduie cu accent pe al doilea u,repede cu accent pe primul e va fi diferit ca sens de cuvântul repede cu accent pe al doilea e.

CUM ACCENTUĂM CORECT NUMELE PROPRII?

        Unele nume proprii româneşti se pot accentua în două feluri,ambele variante fiind considerate corecte:
Ştefan sau Ştefan,Mediaş sau Mediaş,Lugoj sau Lugoj.

În DOOM 2 apar anumite schimbări ale formelor corect accentuate ale unor cuvinte.(amintiţi-vă discuţia din clasă unde spuneam că anumite cuvinte au fost acceptate ca fiind corecte în urma răspândirii lor printre vorbitori.). Mai jos,pe acest site, aveţi formele duble ale unor cuvinte ,forme ce nu arată sensuri diferite şi totuşi au accente diferite: https://www.youtube.com/watch?v=FcBpIngfhOE

Reguli de despărţire în silabe. Transcrierea fonetică

SĂ NE REAMINTIM!
           SILABA ESTE O GRUPARE DE SUNETE ÎN CARE EXISTĂ OBIGATORIU O VOCALĂ ŞI CARE SE PRONUNŢĂ PRINTR-O SINGURĂ DESCHIDERE A GURII.

Ce învăţăm astăzi?
         1.Reguli de despărţire în silabe.
         2.Transcrierea fonetică


Pentru ambele lecţii veţi primi în clasă fişe recapitulative.Vă rog aveţi grijă de ele şi puneţi-le la dosar!

1.Reguli de despărţire în silabe.

 

                Atunci când despărţim în silabe trebuie să urmărim anumite reguli pentru a nu greşi. Aceste reguli de obicei le urmăm involuntar ,însă există vorbitori care nu ţin cont de ele.În ora de limba română voi avea pretenţia să cunoaşteţi următoarele reguli şi să despărţiţi corect cuvintele:

Reguli:

a) o consoană aflată între vocale trece la silaba următoare: vi-să-tor , a-şe-zat. 

b) două consoane alăturate se despart,fiecare trecând în silabe diferite: sol-dat,car-te.

EXCEPŢIE!Dacă prima consoană este b,c,d,f,g,h,p,t,v iar a doua este l sau r ,ambele consoane trec în silaba următoare: a-cru,ca-blu.

c) grupul de trei consoane alăturate se desparte,ultimele două vocale trecând în silaba următoare:păs-tra-re, în-ghe-ţa-tă.

EXCEPŢIE! În grupările ct,cţ,pt,pţ, precedate de consoane ,precum şi grupurile rtf,stm,ncş,ndv, despărţirea se realizează între a doua şi a treia consoană: punc-tu-a-ţi-e,func-ţi-e.

d) grupul de patru consoane se desparte astfel: prima consoană rămâne în silaba anterioară,celelalte trei trec în silaba următoare:ab-stract,con-struc-tor. 

e) două vocale aflate în hiat trec în silabe diferite : hi-at,po-et,a-le-e.

f) diftongii alăturaţi se despart: ploa-ie,stea-ua.

g) semivocala aflată între două vocale,care nu face parte dintr-un triftong, trece în silaba următoare: tre-bu-ie.

Atenţie! Nu se despart la capăt de rând abrevierile(UNICEF, C.F.R etc),numeralele ordinale scrise cu litere şi cifre(VI-a,V-lea), notaţiile care includ prescurtări(12 km.) .

Atenţie! Linia de despărţire se pune  o singură dată,în dreapta,la capătul rândului scris! 

          Sarcină suplimentară:Desparte în silabe următoarele cuvinte şi menţionează ce regulă ai folosit: acuarelă, albastru, coeficient, dezafectat,exerciţiu,fiindcă, inofensiv, monstru, nestabil, Occident,peisaj.

 II.Transcrierea fonetică

 

 

         Observăm uneori cuvinte de genul cuvântului k'em care par scrise în cu totul altă limbă.Deşi pare ciudată şi nu e foarte des întâlnită,transcrierea fonetică are o foarte mare importanţă în vorbirea li pronunţarea corectă a cuvintelor. Transcrierea fonetică este de fapt transcrierea sunetelor exact asa cum ele se aud.Este folosită în traducerea unor lucrări de ştiinţă cu foarte mare importanţă pentru ca ele să fie citite corect în toate limbile Pământului.Transcrierea fonetică este comună tuturor limbilor şi este cunoscută de toţi pământenii.De aceea este foarte important ca noi să învâţâm să transcriem fonetic corect.

    Ca orice ştiinţă ,transcrierea fonetică urmează anumite reguli.Haideţi să facem cunoştinţă cu acestea! 

Uneori între cuvântul scris şi cuvântul rostit există diferenţe:

 a) Acelaşi sunet se poate scrie cu litere diferite: 

       În transcrierea fonetică vom folosi doar ,,î'': început sau gând se vor transcrie fonetic cu litera ,,î''

       Pentru sunetele c,k,q se va folosi sunetul ,,k'': kilogram,capitol,quasar.

 b) o literă poate nota un sunet diferit: ,,w'' din western, weekend,show se va transcrie fonetic U

                                                         ,,w'' din watt se va transcrie fonetic V.: 

c)un grup de sunete pot transcrie o literă diferită: vom transcrie fonetic ,,cs'' x-ul din cuvintele: excursie, expediţie, lux, xilofon, a mixa. 

                                                                         vom transcrie fonetic ,,gz'' x-ul din cuvintele:  examen,a exista, exil. 

d) un grup de două sau trei litere redă câte un singur sunet: ţ transcrie grupul zz;  č transcrie grupul ci,ce ;

ğ transcrie grupul ge,gi ; k' transcrie grupul chi; g' transcrie grupul ghe,ghi.

Atenţie! Dacă într-o silabă grupurile ce/ci, ge/gi, che/chi.ghe.ghi se află singure  sau dacă e/i sunt vocale ,sunetele g',k' vor transcrie doar două litere,respectiv ch sau gh iar sunetele ğ, č vor transcrie doar literele c,sau g.

Exemplu : Ceas se va transcrie čas deoarece e nu este vocală ,însă cireşe se va transcrie čireşe deoarece i este vocală.

Sarcină suplimentară :Scrie câte litere şi câte sunete au cuvintele urmăroare: ghiozdan, ax, gheară, regat, sfinx.

SUNETUL.LITERA.SILABA.

             FONETICA este ştiinţa care studiază sunetele vorbirii,avănd în vedere producerea,transmiterea şi receptarea acestora.
             Sunetul este cel mai mic element sonor al vorbirii. Acesta diferă de sunetele din mediu(zgomote).Sunetele vorbirii au drept caracteristici înălţimea,intensitatea,durata.Sunetele sunt de trei feluri:vocală,semivocală şi consoană.

             Literele reprezintă semnele grafice care simbolizează un sunet.Unele sunt marcate prin litere,altele prin litere şi diacritice.

           VOCALELE,în limba română,sunt 7 sunete continue, care se pot rosti fără ajutorul altor sunete şi pot apărea independent în silabe.Acestea sunt: a,e,i,o,u,ă,â(î).
           SEMIVOCALELE ,în limba română, sunt 4 sunete care nu pot forma singure silabe:e,i,o,u.
           CONSOANELE sunt 22 de sunete ce se produc însoţite de o vocală ajutătoare:b,c,d,f,g,h,j,k,l,m,n,p,q,r,s,ş,t,ţ etc.
     

               ALFABETUL cuprinde semnele grafice convenţionale care corespund sunetelor.În limba română actuală se utilizează 31 de litere . Limba română actuală foloseşte alfabetul latin.

              Silaba este o grupare de sunete în care exstă obligatoriu o vocală şi care se pronunţă în acelaşi moment .Există cuvinte cu o singură silabă(monosilabice),cu două silabe( bisilabice) ,cu trei silabe(trisilabice) sau cu mai mult de 3 silabe(plurisilabice).Silaba poate fi formată dintr-un singur sunet.
            !!! În poezie şi proză, silaba poate fi formată din sfărşitul unui cuvănt şi începutul altui cuvânt:
striga-mpăratul =stri-gam-pă-ra-tul.
                sau din începutul sau sfărţitul unui cuvânt şi alt cuvânt: mi-aduc ,văzându-l=mia duc, vă-zân-dul.
       
În lecţia următoare vom face regulile de despărţire în silabe!Vă rog să fiţi atenţi şi să notaţi fiecare regulă exact cum vi se spune!Veţi primi şi fişe pe care le veţi pune în portofoliul personal alături de celelalte fişe de lucru primite.



            Cunoasştem din clasele mici ca unele silabe conţin în interior grupuri de sunete cu anumite denumiri.Primul grup de sunete pe care îl amintim este DIFTONGUL. DIFTONGUL este format dintr-o vocală şi o semivocală care apar în aceiaşi silabă: a,ea,eo,ia,ie,iu,oa,ua,uă,ai,au,ăi,ei,îi,oi: cai,oi,căini,ie,doi etc.
          TRIFTONGUL este gruparea de trei sunete (două semivocale şi o vocală) ce apar pronunţate în aceiaşi silabă:iau,iai,ieu,oai,eoa,ioa:leoaică,trăiau, etc. Structura triftongului este S,V,V(semivocală,vocală,semivocală) sau S,S,V( semivocală,semivocală,vocală).

         HIATUL reprezintă întâlnirea a două vocale care fac parte din silabe diferite.În scris ,evitarea hiatului se poate face cu ajutorul cratimei: pe un = p-un , de o = de-o.


SARCINĂ DE LUCRU: Desparte în silabe cuvintele de mai jos,reprezentate prin imagini.Apoi notează consoanele,vocalele şi dacă există,grupurile de diftongi,triftongi,hiat.

Dialogul

           Dialogul este un mod de expunere care constă într-o serie de replici rostite de cel puţin două personaje.Într-o operă literară,dialogul permite caracterizarea personajelor.El este însoţit uneori de referiri ale naratorului la personaje sau la acţiunea înfăptuită de acestea.
      

                    Dialogul este format din replici.Recplica este cea mai mică intervenţie a unui vorbitor.Un dialog are minim două replici.
                   Componente:
                   Participanţii la dialog se numesc interlocutori.Informaţia pleacă de la EMIŢĂTOR şi ajunge la RECEPTOR.Timpul şi spaţiul producerii unui mesaj se numeşte context.Mesajul este încifrat în cod.Acesta trebuie să fie comun tuturor participanţilor la actul vorbirii,altfel nu se pot întelege.În timpul orei noastre de limba şi literatura română, codul este limba română.Mesajul este transmis printr-un canal.Acesta,în timpul orelor noastre de curs este aerul,tabla sau foaia caietului.

 

Sarcină de lucru:  Alcătuieşte un dialog de 5-6 replici şi notează apoi elementele acestuia.

,,La Medeleni'' de Ionel Teodoreanu

                     Fragmentul din manual prezintă o secvenţă din primul volum al romanului ,,La Medeleni'' de Ionel Teodoreanu.Ionel Teodoreanu( n. 6 ianuarie 1897, Iași - d. 3 februarie 1954, București) a fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale despre copilărie şi adoleşcenţă.
                     Titlul,deoarece reprezintă numele textului,este un mod de a-l identifica,având în plus rolul de a le oferi cititorilor informaţii despre conţinutul cărţii ,ne indică locul unde se petrece acţiunea:la Medeleni.
                      Cele două personaje participante la acţiune în acest fragment sunt Olguţa şi Monica.Ele apar într-o şcenă ce ne arată caracterul lor.Olguţa este pedepsită de tante Alice să scrie de două sute de ori ,,Olguţa n-are dreptate'' ,însă fata pare uşor distrată.Ea se joacă şi nu îşi îndeplineşte sarcina cu seriozitate.Cea de  a doua fatâ,Monica, apare ca o fată serioasă dar uşor naivă,de care Olguţa reuşeşte să profite şi o determină să scrie pedeapsa în locul ei.Mai mult,Olguţa reuşeşte să o facă pe Monica să trişeze şi să numeroteze greşit cele două sute de propoziţii.
                   Principalul mod de caracterizare al personajelor este dialogul.Prin dialog fetele sunt caracterizate în mod indirect ,prin vorbe şi fapte. Olguţa este o fată superficială,răutăcioasă, manipulatoare, orgolioasă, în timp ce Monica este o fată cu un suflet bun,corectă, o bună prietenă şi foarte inimoasă.Cele două fete sunt prezentate în contrast,fiind complet opuse.
                   Modurile de expunere regăsite în text sunt dialogul şi naraţiunea.
                    Spaţiul acţiunii: acţiunea se petrece în casa Olguţei de la Medeleni.
                   Timpul acţiunii:  nu avem indici temporali precişi în acest text.



Sarcină de lucru; Da-ţi exemple de opere citite de voi unde apare dialogul. 

Cartea- obiect cultural

                    Cartea este un obiect cultural pentru că a fost gândită de oameni cu scopul de a-şi păstra şi transmite mai departe valorile spirituale: descoperire despre natură sau despre sufletul omului,gândurile,sentimentele,fanteziile,idealurile.Cartea aparţinea culturii scrise şi a apărut în viaţa umanităţii destul de recent,după Evul Mediu.Până atunci oamenii îşi transmiteau conpştinţele,experienţa de viaţă sau produsele artistice literare fie prin viu grai(cultura orală) ,fie prin intermediul unor altor obiecte de cultură precum;

1. picturi rupestre cu animale,amprente,discuri solare,spirale;
2. inscripţii în piatră,tabliţe de argilă,suluri sau role de papirus sau pergament.
3. foi volante,libere sau legate într-un fel de volume, cu chipuri de sfinţi şi mici texte de rugăciune,manuscrise sau realizate în gravură de lemn.

                   

            

             Inventarea tiparului,la mijlocul secolului al XV-lea ,de către Johannes Gutenberg, a dus la apariţia cărţii aşa cum o ştim astăzi: un volum cu file de hârtie pe care se află scris textul,foi legate între coperte.

                  Să intrăm în universul cărţii ,să ajungem în lumea miraculoasă a textului presupune să trecem de mai multe praguri:

1. numele autorului;
2. titlul;
3. numele editurii şi al colecţiei;
4. copertele;
5. prefaţa;
6. cuprinsul;
7. preţul.                   

            Rolul acestor elemente convenţionale este să le prezinte posibililor cititori textul şi să-l individualizeze între alte mii de scrieri.Odată cumpărată , cartea se păstrează în biblioteca personală sau în biblioteca publică.
            TITLUL ,deoarece reprezintă numele textului,este un mod de a-l identifica,având în plus rolul de a le oferi cititorilor informaţii despre conţinutul cărţii şi de a le capta astfel interesul.
            NUMELE AUTORULUI , în măsura în care îl cunoaştem,poate influenţa alegerea cărţii.Autorul este creatorul textului,cel care a conceput,a imaginat şi a scris opera.
           TABLA DE MATERII,NUMITĂ ŞI CUPRINS SAU SUMAR sintetizează conţinutul cărţii  ,reproducând titlurile de capitole şi subcapitole şi făcând trimitere la pagini.Este o modalitate de a ordona lectura.

 

        
          Prefaţa reprezintă un text introductiv plasat la începutul unei cărţi,care conţine lămuriri şi explicaţii legate de opera respectivă.
          Postfaţa reprezintă textul plasat după textul propriu-zis al cărţii.De regulă,este scrisă de o persoană cu autoritate .
         În interiorul cărţii ,uneori găsim note de subsol.Acestea explică sensul unor cuvinte  sau dau referinţe asupra unor termeni sau pasaje din text.Notele pot aparţine autorului,editorului sau traducătorului.În lucrările ştiinţifice,notele apar,de obicei, la sfârşitul unui capitol sau al volumului.

Bun venit!

Bine v-am găsit ,dragi elevi! Deoarece nu avem foarte mult timp la școală ,am creeat acest blog din dorința de a vă răspunde tuturor lucrurilor ce au rămas neclare.Dorința mea este să învățăm limba română într-un mod cât mai plăcut și să îmbinăm utilul cu plăcutul! O zi frumoasă vă doresc și vă aștept mâine pentru prima oră de limba română: recapitulare ,,Cartea - obiect cultural și componentele sale".