Rezumat contra povestire

Am avut mici conflice legate de acest subiect. Sper că în final toată lumea să fi înţeles care este diferenţa între rezumat şi povestire.Voi relua acest subiect şi voi explica încă o dată modul de alcătuire al rezumatului şi apoi al povestirii.

1.REZUMATUL- conţine doar informaţii esenţiale şi se alcătuieşte plecând de la planul simplu de idei.
Pentru a realiza reyumatul corect(oral sau scris) vei ţine seama de anumite reguli:

• renunţarea la vorbirea directă(dialog sau monolog);
• folosirea persoanei a III-a
• renunţarea la figuri de stil,expresii şi citate;
• folosirea verbelor la prezent sau perfect compus şi păstrarea aceluiaşi timp verbal pe parcursul întregii lucrări.
• renunţarea la propoziţii interogative sau exclamative;
• realizarea legăturii logice între propoziţii;
• renunţarea la repetiţii,personajul principal putând fi desemnat prin nume sau prin ,,personaj principal,protagonist,erou'';
• utilizarea unui limbaj îngrijit şi corect;
• renunţarea la arhaisme şi regionalisme.

2.POVESTIREA. conţine atât planul simplu de idei cât şi cel dezvoltat,mai exact,conţine atât informaţii esenţiale cât şi detalii.În alcătuirea lui vom respecta aceleaşi reguli ca cele din alcătuirea rezumatului.
Povestirea are o întindere mai mare decăt rezumatul.

Caracterizarea personajului

         Pentru a caracteriza un personaj trebuie să fim foarte atenţi la câteva aspecte.În primul rând vom avea grijă să identificăm tipul personajului : principal,secundar sau episodic , iar apoi felul său: negativ( personaj rău), pozitiv(personaj bun) sau neutru( care nu poate fi încadrat în pozitiv dar nici în negativ).Vom vedea că această clasificare se va extinde în fiecare an şi se vor adăuga şi alte tipuri de personaje ca: personaje adjuvante, personaje magice etc.
       După ce am stabilit poziţia eroului în text trebuie să vedem prin ce mod de caracterizare este prezentat acesta.Sunt doar două moduri de caracterizare :
  1. Caracterizarea directă realizată prin afirmaţiile naratorului,afirmaţiile altor personaje şi autocaracterizarea(afirmaţiile eroului caracterizat).
  2.Caracterizare indirectă realizată prin fapte,limbaj,comportament,mediul în care trăieşte,nume,relaţia cu celelalte personaje.

     De fiecare dată când vom afirma că un personaj este caracterizat direct sau indirect printr-un anumit mijloc,trebuie să exeplificăm ceea ce susţinem.
     Exemplu: Nică din ,,Amintiri din copilărie'' este un copil leneş ,trăsătură reieşită din caracterizarea indirectă prin faptele sale,prezentată în pasajul în care elevl nu a învăţat lecţia şi nu poate citi corect în momentul ascultării.

!!!Atenţie!!! În clasă aţi primit un model de caracterizare-compunere, în care trebuie doar să înlocuiţi numele personajelor şi tipul.Vă rog să o recitiţi şi să vă ghidaţi întotdeauna după acea fişă.

„noştri şi voştri” sau „noştrii şi voştrii”?

„noştri şi voştri” sau „noştrii şi voştrii”?

Formele corecte sunt noştri şi voştri. Cele două sunt forme de plural pentru nostru şi vostru, iar transformarea singularului în plural nu presupune niciodată mai mult de un i. I-urile suplimentare apar atunci când rădăcina cuvântului se termină în i sau prin articulare cu articol hotărât; evident, aici nu este cazul.

Exemple corecte:
- Prietenii noştri ne-au făcut o vizită.
- Părinţii voştri sunt mândri de voi!

Exemple greşite:
- Ne înţelegem foarte bine cu vecinii noştrii.
- Câinii voştrii latră prea mult!

Momentele subiectului- schiţă recapitulativă

Scriem corect cu cratimă! LECŢIE OBLIGATORIE !

Să ne reamintim: GENUL EPIC , GENUL LIRIC.

Genul epic: 

Genul epic : cuprinde operele literare în care ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere, narațiunea.

                 Orice opera epică are 3 elemente definitorii: narator, acţiune, personaje.Naratorul este cel care povesteşte (narează, relatează) întâmplările. Personajele sunt agenţi ai acţiunii, cât şi purtătoare ale mesajului autorului:

Genul liric:

 

Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric.

Se caracterizează prin :
-subiectivism;
-prezenta directă a autorului (a eului liric);
-prezenţa sentimentelor intime şi a confesiunii;
-transmit o stare emoţională şi creează o anumită atmosferă;
Un loc aparte în operele lirice îl ocupă personificările , epitetele , comparaţiile , metaforele , enumeraţiile , hiperbolele , alegoriile , interogaţiile retorice , aliteraţiile , asonanţele care ajută la conturarea unor imagini auditive , vizuale integrate perfect atmosferei lirice .

Amintiri din copilările de Ion Creangă (concepte cheie )

Acţiunea 

           Este conceptul pe care se bazează operele epice)povestire,roman,schiţă etc.) şi dramatice(teatrul).
           Este alcătuită dintr-o succesiune de momente în care se desfăşoară întâmplări,fapte,evenimente Aceste momente presupun o înlănţuire logică a întâmplărilor şi pot fi mai importante (caz în care vorbim despre idei principale) sau mai puţin însemnate(caz în care vorbim de idei secundare).
           Amploarea acţiunii este criteriul de bază al împărţirii genului epic în specii ( roman, nuvelă, schiţă, povestire etc. )
           Acţiunea poate fi : 1.simplă sau complicată
                                       2. redusă sau amplă
                                       3. liniară(se povesteşte o singură întâmplare) sau paralelă( se povestesc mai multe întâmplări în acelaşi timp).
           Momentele acţiunii( structura subiectului):  
1.expoziţia (situaţia iniţială): Este o punere în tema asupra locului,timpului,motivelor , prezentarea personajelor.
2. conflictul (intriga-motivul pentru care se modifică situaţia iniţială) : Este baza subiectului operei,conţine motivele pentru care se generează anumite conflicte sau stări sufleteşti.(o stare sufletească poate fi un conflict interior).
3.desfăşurarea acţiunii: Reprezintă prezentarea ,pe larg, a întâmplărilor. Poate fi organizată pe episoade,pe secvenţe sau liniar.
4. punctul culminant: Este momentul de maximă tensiune atât a acţiunii cât şi a cititorului.
5. deznodământul: Este sfârşitul evenimentelor,de regulă brusc. Apare ca o consecinţă firească a celor narate.Deznodământul poate fi: vesel,tragic,optimist,previzibil etc.
           ! ATENŢIE: Uneori momentele subiectului nu apar în ordine,alteori unele dintr ele pot lipsi.Important de reţinut este faptul că întotdeauna intriga este obligatorie , lipsa ei anulând desfăşurarea acţiunii.

Moduri de expunere prezente într-o operă literară:

             Modurile de expunere sunt: Naraţiunea,Descrierea,Dialogul,Monologul.

             Astăzi ne vom opri la modul de expunere numit ,,Naraţiune'': 

             Este un mod de expunere propriu genului epic,fiind chiar baza acestui gen.În naraţiunea accentul cade pe semnificaţia faptelor şi a comportamentelor personajelor.

!ATENŢIE: Nu trebuie să confundăm NARAŢIUNEA cu POVESTIREA. Naraţiunea este un mod de expunere iar povestirea este o specie a genului epic.

Naraţiunea poate fi :

            A 1.SUBIECTIVĂ: axată pe confesiune unde se va folosi persoana I a verbelor şi se va simţi implicarea naratorului.

                2.OBIECTIVĂ: axată pe observaţie,pe verbe la persoana a III-a şi se observă un narator detaşat,imparţial. 

          B.1.realistă: bazată pe fapte posibile,reale.

             2.fantastică: bazată pe miracolos

             3.istorică: inspirată din istorie.

             4.memorialistică: ne prezintă formarea unui personaj

            5.psihologică :analiza stprilor sufleteşti ale unui personaj.

Ritmul narării poate fi:1.lent- rezultat al unor fraze simple,ample.

                                      2. alert- rezultat al unor fraze scurte.

Autor-Narator-Personaj

Autorul:

       Autorul este persoana care creează o operă literară,artistică,ştiinţifică sau publicistică.El are o biografie care poate fi verificată iar existenţa lui nu poate fi pusă la îndoială. În literatură autorul este numit frecvent scriitor.

       Stilul autorului este supus transformărilor şi evoluţiilor în decursul carierei sale creatoare.

       Exemplu: Autorul operei ,,Amintiri din copilărie'' este Ion Creangă  (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

 Naratorul:

         Naratorul nu trebuie confundat cu autorul!Naratori suntem toţi atunci când citim cu voce tare,în cadrul unui grup, un fragment scris de autor.Naratorul poate fi omniscient şi omniprezent(cănd ştie mai mult decât personajul şi îi poate influenţa destinul),martor(când nu e prezent ca personaj dar nici nu schimbă destinele personajelor) sau protagonist(când este prezent în text ca personaj) .

        Exemplu: Naratorul operei ,,Amintiri din copilărie'' de Ion Creangă este un narator-personaj.

        Prezenţa naratorului este o trăsătură specifică genului epic.El este corespondentul eului liric din genul liric.

Personajul: 

      Personajul este eroul care îndeplineşte o acţiune într-o operă,fără trecut şi viitor şi nu se poate verifica viaţa sa printr-o bibliografie ca în cazul autorului .În opera lirică(poezie) personajul este eul liric.Prin intermediul personajelor,autorul îşi exprimă sentimentele în mod indirect.

Personajul poate fi : principal,secundar,episodic, simplu,complex, realist,pozitiv, negativ, masculin, feminin, individual, colectiv,implicat,observator,real,imaginar.

    Caracterizarea personajului: 

         A caracteriza un personaj înseamnă a exidenţia trăsăturile acestuia ( fizice sau morale),aşa cum ni se dezvăluie ele(direct sau indirect) într-o operă epică.

       Personajele sunt agenţi ai acţiunii, cât şi purtătoare ale mesajului autorului:

       Caracterizarea unor personaje se face atăt prin fapte,vorbele proprii ,vorbele altor personaje şi vorbele naratorului cât şi prin nume.

      Ce trebuie să urmărim în caracterizarea personajelor? 

1.Atitudinea faţă de viaţă,lume,familie,natură etc.

2.Condiţia personajului: socială,profesională,intelectuală.

3.Modul de viaţă,obiceiuri,ticuri.

4.Părerea celor din jur despre el.