Cartea- obiect cultural

                    Cartea este un obiect cultural pentru că a fost gândită de oameni cu scopul de a-şi păstra şi transmite mai departe valorile spirituale: descoperire despre natură sau despre sufletul omului,gândurile,sentimentele,fanteziile,idealurile.Cartea aparţinea culturii scrise şi a apărut în viaţa umanităţii destul de recent,după Evul Mediu.Până atunci oamenii îşi transmiteau conpştinţele,experienţa de viaţă sau produsele artistice literare fie prin viu grai(cultura orală) ,fie prin intermediul unor altor obiecte de cultură precum;

1. picturi rupestre cu animale,amprente,discuri solare,spirale;
2. inscripţii în piatră,tabliţe de argilă,suluri sau role de papirus sau pergament.
3. foi volante,libere sau legate într-un fel de volume, cu chipuri de sfinţi şi mici texte de rugăciune,manuscrise sau realizate în gravură de lemn.

                   

            

             Inventarea tiparului,la mijlocul secolului al XV-lea ,de către Johannes Gutenberg, a dus la apariţia cărţii aşa cum o ştim astăzi: un volum cu file de hârtie pe care se află scris textul,foi legate între coperte.

                  Să intrăm în universul cărţii ,să ajungem în lumea miraculoasă a textului presupune să trecem de mai multe praguri:

1. numele autorului;
2. titlul;
3. numele editurii şi al colecţiei;
4. copertele;
5. prefaţa;
6. cuprinsul;
7. preţul.                   

            Rolul acestor elemente convenţionale este să le prezinte posibililor cititori textul şi să-l individualizeze între alte mii de scrieri.Odată cumpărată , cartea se păstrează în biblioteca personală sau în biblioteca publică.
            TITLUL ,deoarece reprezintă numele textului,este un mod de a-l identifica,având în plus rolul de a le oferi cititorilor informaţii despre conţinutul cărţii şi de a le capta astfel interesul.
            NUMELE AUTORULUI , în măsura în care îl cunoaştem,poate influenţa alegerea cărţii.Autorul este creatorul textului,cel care a conceput,a imaginat şi a scris opera.
           TABLA DE MATERII,NUMITĂ ŞI CUPRINS SAU SUMAR sintetizează conţinutul cărţii  ,reproducând titlurile de capitole şi subcapitole şi făcând trimitere la pagini.Este o modalitate de a ordona lectura.

 

        
          Prefaţa reprezintă un text introductiv plasat la începutul unei cărţi,care conţine lămuriri şi explicaţii legate de opera respectivă.
          Postfaţa reprezintă textul plasat după textul propriu-zis al cărţii.De regulă,este scrisă de o persoană cu autoritate .
         În interiorul cărţii ,uneori găsim note de subsol.Acestea explică sensul unor cuvinte  sau dau referinţe asupra unor termeni sau pasaje din text.Notele pot aparţine autorului,editorului sau traducătorului.În lucrările ştiinţifice,notele apar,de obicei, la sfârşitul unui capitol sau al volumului.